Cum să treci mai ușor peste perioada din recuperarea postoperatorie?

 

Nimic în univers nu este permanent. Indiferent cât de rea este o situație, ea se va schimba. Și tu te vei schimba.

 

După sau înaintea unei intervenții chirurgicale sau după un traumatism, te poți confrunta cu diverse stări de depresie sau de anxietate, poate doar și cu un stress cronic.

Ce anume declanșează aceste stări? Ei bine, durerea cronică, recuperarea lungă de câteva luni, mobilitatea redusă, teama de complicații, reacțiile la anestezie sau reacțiile adverse la medicamente, toate acestea pot declanșa diverse stări. Studiile arată că la supraviețuitorii traumelor fizice (cum ar fi accidentele de mașină sau leziunile sportive grave), ratele depresiei pot varia între 20 % și 50 %.

Aceste procente evidențiază importanța unei terapii psihologice în programele de reabilitare. Ce putem face în afară de psihoterapie?

Ce ar putea ajuta?

Primul pas spre vindecare este conștientizarea și acceptarea situației. Pentru a accepta mai ușor, ne putem spune în fiecare dimineață:

 Ceea ce este acum este așa cum este, accept prezentul așa cum este el.

Dacă îți vine un gând negativ sau de neacceptare poți să folosești metoda STOP adică imediat să oprești acel gând și să-l înlocuiești cu unul pozitiv. Poți folosi metoda ANULEAZĂ dacă ai reușit să duci gândul la bun sfarsit, însă lucrul cel mai important este înlocuirea lui imediată cu gândul opus, pozitiv și constructiv.

Diferența în vindecare este atitudinea față de boală: dacă ești optimist și îți umpli subconștientul cu gânduri și vorbe pozitive, dacă vei vorbi și vei gândi în sensul vindecării, cu siguranță vei merge într-acolo. Dacă să spunem că nu reușești să accepți acea situație și simți o furie reprimată, este bine să o exprimi într-un mod constructiv ori într-un jurnal, ori verbal unui terapeut. Un lucru amuzant pe care l-am citit în cărțile lui Prentice Mulford: exprimarea liberă a emoțiilor undeva în natură unde nu te aude nimeni îți va aduce bunăstare mentală. Altfel spus vorbește și exprimă tot ceea ce simți undeva unde nu te aude nimeni, fără a te simți vinovat sau rușinat și astfel eviți acumularea emoțiilor și te poți întoarce liniștit la familie. Nu uita să rezolvi și cauza acelei furii sau emoții reprimate, lucrul cel mai important de-altfel.

 

Indiferent dacă obiectul credinței voastre este real sau nu, veți obține aceleași rezultate, spunea celebrul medic elvețian Paracelsus.

 

Imaginați-vă sănătoși, aveți credința că se va întâmpla și vizualizați-vă sănătoși, mergând fără cârje de exemplu. Simte emoțiile asociate acestei vizualizări.

 Autosugestia este de o mare importanță pentru că subconștientul va prelua cererile voastre pentru a le îndeplini. Dacă ai dureri și iei un medicament, urmezi sfaturile medicului, însă este bine să-ți spui:

 

Iau acest medicament ca un ajutor pentru corpul meu, dar și pentru spiritul meu care va deveni mai puternic și se va putea ajuta pe sine însuși!

Totul îmi stă în putere!

 

Afirmațiile însă nu au niciun efect dacă gândul nu este și el într-acolo.

O stare de așteptare plină de încredere acționează asupra conștientului, activând puterea curativă. Adevărata vindecare vine din credința pacientului în vindecare. Rugăciunea are și ea un efect pozitiv, toate sunt cu putință celui care crede, spunea Iisus Hristos.

 

 

Toți avem capacități creatoare prin gând și prin vorbe. Accesează puterea din tine gândind și vorbind intențiile tale în mod conștient.

 

Realizați că nu lucrurile de care vă temeți vă agresează, ci doar gândurile voastre. Alegeți o metodă din cele prezentate și urmați-o! Vă recomand să citiți și cartea: Puterea extraordinară a subconștientului tău, scrisă de Joseph Murphy. Pe baza acestei cărți s-au dezvoltat multe metode, ca de exemplu metoda Silva.

 



3 răspunsuri la „Cum să treci mai ușor peste perioada din recuperarea postoperatorie?”

  1. O parte din lucrurile menționate pot ajuta ca susținere, dar problema apare când sunt văzute ca soluție în sine.

    În recuperare, diferența reală nu vine din gânduri pozitive sau autosugestie, ci din faptul că există o direcție clară și un proces care poate fi urmat, chiar și atunci când starea nu se schimbă imediat.

    Altfel, apare ușor frustrarea că „faci tot ce trebuie” și totuși nu se schimbă mare lucru.

    Apreciază

    1. buna, bineinteles ca nu sunt vazute ca o solutie in sine, aici expun lucruri de facut in plus pentru momentele cand se face recuperarea si nu se vad solutiile sau mintea refuza sa accepte schimbarea sau pentru pacientii care opresc sedintele de recuperare si nu mai continua crezand ca oricum nu se mai poate face nimic. Sunt diverse situatii intr-o recuperare lunga, ceea ce vreau sa accentuez este ca trebuie continuate sedintele de recuperare si dupa externare si daca nu este psiholog la clinica, cautat unul. Aceste metode pot sustine psihicul si vindecarea pe langa programul zilnic de exercitii din recuperare..ce te faci cand pacientul pierde increderea in acel proces de recuperare, incep tratamentele cu antidepresive dupa 3-4 saptamani de recuperare zilnica si refuza sedintele cu psihologul? succes si multumesc pentru comentariu!

      Apreciază

      1. Înțeleg ce spuneți și are sens în contextul recuperării medicale.

        Cred că acolo apare și punctul sensibil – momentul în care pacientul își pierde încrederea în proces, chiar dacă îl urmează.

        Din ce am observat, exact acel punct face diferența între a continua mecanic și a rămâne implicat real în proces, indiferent dacă vorbim de exerciții, psiholog sau alt tip de susținere.

        Probabil aici intervenția trebuie adaptată de la caz la caz, pentru că nu mai e doar despre ce trebuie făcut, ci despre cum reușește omul să rămână în acel proces.

        Apreciază

Răspunde-i lui Dr.Diana Anulează răspunsul