Iluminare

blog de călătorii și de spiritualitate


Paradisul din sudul Franței, insula Porquerolles și părintele Porfirie

În sudul Franței , în apropiere de Toulon se află câteva insule locuite încă din antichitate, numite insulele de Aur. Acestea sunt: Porquerolles, Port Cros și Levant. Au fost numite de aur datorită sclipirii rocilor de micașist la soare, dar și datorită frumuseții lor. Insula Porquerolles (numită în antichitate Proti : „Prima”, este cea mai mare și populată dintre Insulele de Aur și are lungimea de 7,5 km și lățimea de 3 km. Denumirea insulei Port-Cros (numită în antichitate Mesi : „Mijlocia”) înseamnă „port scobit”; Insula Levant (adică „de la răsărit”, era numită în antichitate Hypea : „Ultima”.

Pe insule se poate ajunge cu vaporașul din Toulon, Hyeres sau Le Lavandou. Din Hyeres este vaporaș mai frecvent și călătoria durează aproximativ 20-25 de minute. Dacă vrei să iei bicicleta ta, vei plăti o taxă în plus la bilet, cam același preț cât să închiriezi o bicicletă acolo, deci nu prea se merită să vii cu bicicleta ta (mai ales că vei pleca cu ea murdară, plină de praf, cum am plecat eu prima dată). 😁

Vaporașul

Tour Fondue

În Hyeres plecarea se face de la Tour Fondue (numit și Bateria Pradeau, construit în secolul 17, care azi nu se vizitează).

Odată ajuns pe insulă vei putea descoperi la pas sau cu bicicleta toate drumurile, golfulețele și plajele. Cele mai frumoase plaje sunt Notre Dame și plaja de argint, cu o apă deosebit de frumoasă și cristalină.

Pe insulă am fost de vreo 5 ori cred și de fiecare dată am întâlnit turiști români, iar la unul dintre restaurantele din port lucrează un chelner din Republica Moldova, foarte simpatic care mi-a spus că el a lucrat și în Grecia, dar că aici este mai bine din punct de vedere financiar, chiar dacă oamenii nu-s așa de petrecăreți și sufletiști ca în insulele grecești, rămâne aici…și are dreptate, fiecare loc este altfel de fapt, alte amprente, energii și oameni se perindă pe acolo…În port pe insulă se mănâncă foarte bine și prețurile sunt accesibile. Nu sunt nici puhoaie mari de turiști, indiferent de sezon, ai liniște în general. Flora și fauna sunt diverse, fluturașii vor merge cu tine cam peste tot.

Cum am aflat eu de insula aceasta? Când am venit prima dată în Toulon, am trecut pe la biserica ortodoxă de acolo pentru că aflasem că este o sărbătoare mare și vin mai mulți preoți români să predice. Am nimerit la sfârșit când vorbea un călugăr român care spunea că pe insula Porquerolles este o mănăstire ortodoxă făcută într-un fort unde sunt 2 sau 3 călugări in total (ceilalți sunt greci) și că dacă vrem să mergem să îl vizităm, să îl anunțăm dinainte pentru că fortul este încuiat și nu este deschis turiștilor. Acest călugăr mi-a recomandat o carte care mi-a plăcut foarte mult (v-o recomand și eu), se numește „Ne vorbește părintele Porfirie”, despre călugărul Porfirie care se pare că se ruga și medita frecvent privind marea:

Ieșeam în zori de zi, să privesc Marea Egee și să-i simt mireasma…

Leagăn în paradis

Și voi încheia cu câteva cuvinte ale părintelui Porfirie:

Odată, pentru a-i îndrepta unui frate multele sale cusururi, Bătrânul, folosind exemple din natură şi din viaţă, i-a zis:‒ Să ştii, copilul meu, că nimic nu este întâmplător în această viaţă. Totul are un scop şi nimic nu se petrece fără o cauză. Nici un ac nu cade dintr-un brad, dacă nu vrea Dumnezeu. De aceea, nu trebuie să te mâhneşti, orice ţi s-ar întâmpla. Aşa ne sfinţim! Uite, acum tu te mâhneşti din cauza casnicilor tăi, dar ei te ajută, de fapt, să atingi înălţimi duhovniceşti. Dacă n-ar fi ei, n-ai mai spori deloc. Dumnezeu ţi i-a dat. O să-mi spui: „Dar oare e bine să sufere omul din pricina celor dragi?”. Păi, tocmai asta vrea Dumnezeu de la noi! Iar tu eşti foarte sensibil şi de la supărare, te doare stomacul; simţi gol în stomac, nu-i aşa?

‒ Da, Părinte, dar aşa de rău e să fii sensibil.

‒ Da, e rău să fii sensibil cum eşti tu, fiindcă, din cauza supărărilor, ai căpătat diferite boli trupeşti. Încă nu ştii că şi bolile sufleteşti sunt tot boli?

‒ Nu.

‒ Ei bine, află acum de la mine!”

(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 56



Lasă un comentariu