Iluminare

În această perioadă putem vedea și asculta multe și diverse lucruri spuse de unii și de alții pe tema acestei pandemii pe internet precum și la TV.

Însă cea mai bună atitudine este cea descrisă mai jos de S. N. Lazarev (descriere pe care nu puteam să o fac mai bine decât o face dânsul) :

„Ca urmare a tuturor nenorocirilor ce mi s-au întâmplat, mi-am elaborat câteva reguli de supravieţuire.

Prima – în situaţii critice trebuie excluse: evaluarea situaţiei, logica umană, propriul eu. Este categoric interzis să te întrebi: „Ce va urma, voi reuşi oare să supravieţuiesc?” în cele ce se întâmplă trebuie întrevăzută acţiunea unei voinţe supreme.

A doua – nici o nenorocire şi nici o încercare nu sunt date pentru a zdrobi sau a pedepsi fiinţa umană. Mulţi cunosc acest dicton: „Dumnezeu nu ne trimite încercări care să ne fie peste puteri”. În orice întâmplare se ascunde întotdeauna un grăunte pozitiv, menit să dezvolte palierele superioare ale eu-ului nostru. Până şi în cea mai cumplită situaţie se dovedeşte a fi prezent un aspect constructiv, deşi, uneori, este dificil să-l întrezăreşti şi să-I simţi imediat.

A treia – în situaţii critice, în nici un caz să nu te laşi cuprins de frică sau de mânie, căci vei rata. Teama de viitor echivalează cu necredinţa în Dumnezeu şi în voinţa supremă. De aceea, în situaţii critice, este bine să ne spunem cât mai des: „Toate sunt din voia ta, Doamne”. Ne va ajuta să ne învingem frica. Mânia este şi ea o lipsă de credinţă în Dumnezeu şi în caracterul pozitiv ascuns al evenimentelor. Trebuie, o dată şi pentru totdeauna, să ne spunem: „Pentru Dumnezeu nu există noţiunea de „pedeapsă”. Există doar încercări, care ne ajută să ne depăşim pe noi înşine, pentru a putea fi mai aproape de Dumnezeu”.

A patra – orice s-ar întâmpla, trebuie, în primul rând, salvat sentimentul de iubire din suflet, chiar şi cu preţul ultimelor puteri: „Orice s-ar întâmpla, Doamne, oricâte nenorociri s-ar abate asupra mea, iubirea mea pentru Tine nu scade”. Doar sporirea considerabilă a iubirii de Dumnezeu ne asigură supravieţuirea şi depăşirea situaţiilor critice. Blândeţea, dorinţa de a-i ajuta pe alţii în clipele de grea cumpănă sunt manifestări indirecte ale aspiraţiei către Dumnezeu.

Şi regula a cincea – pentru competiţii e necesar să te pregăteşti din timp. Astfel, poţi să-ţi imaginezi orice situaţie de «eşec a dorinţelor, orice pierdere şi să-ţi spui: „Doamne, accept totul ca pe o purificare a iubirii mele către Tine. Şi, orice mi s-ar întâmpla, iubirea mea către Tine doar va spori”. Nu se cuvine nici să te temi de viitor, nici să regreţi trecutul. Unul dintre pericolele majore în situaţiile critice este să porneşti în căutare de vinovaţi, să te culpabilizezi pe tine sau pe alţii. Asta şi înseamnă, de fapt, mânie.”
Extras din cartea Privire in viitor

„The moment you accept what troubles you’ve been given, the door will open” Rumi