Iluminare

În acest episod vă voi povesti o întâmplare legată de lumea arabă și de obiceiurile lor. Este vorba despre perioada când la bord au venit persoane importante din lumea arabă, prinți și prințese. Yahtul fiind privat și doar pentru un număr redus de pasageri, maxim 35 (locuri care de obicei nu erau ocupate complet), veneau cu persoanele apropiate, cu cei care le protejau sau care aveau grijă de copii. În această perioadă eram chemată mai mult noaptea pentru că ei dormeau ziua și noaptea rămâneau treji, până pe la 5-6h dimineața, inclusiv copiii, obicei pe care îl păstrau datorită faptului că la ei în țară noaptea era mai răcoare și se putea trăi cât de cât normal, pe când ziua, pe căldurile alea, preferau să doarmă. De ce mă chemau? Pentru o tensiune sau pentru o zgârietură a copiilor care se jucau. Odată unii din anturajul lor m-au chemat chiar pentru că vroiau sa încerce terapia cu oxigen…ca hobby așa…că citiseră pe internet că face bine, deci de ce să nu încerce? Sigur că după ce au respirat din butelia de oxigen de câteva ori, au ieșit pe terasă să-și revină și să respire aer curat….Dar să vă povestesc cum a fost cu prințesa:

Într-o după-amiază am fost anunțată că prințesa vrea să facă baie, (deci se știa că în aceste momente nici un bărbat nu avea voie să meargă în zona din pupa unde se putea coborî pe scară în mare, pentru că era în costum de baie) și că este indicat să cobor și eu acolo, că dacă este nevoie de ajutor pentru ceva, să fiu acolo ( eu fiind care va să zică de sex feminin, aveam voie 😎). Nu v-am spus că eram în mare deschisă și că țărmul era la o distanță considerabilă, dar și că era un curent cam mare….sigur că nu am văzut cât de mare este curentul până nu a sărit prințesa în apă, care în câteva secunde era deja la o distanță de 10 metri și se îndepărta vertiginos în ciuda eforturilor făcute de a se apropia de yaht. A început să strige, iar una dintre noi i-a aruncat un colac de salvare apoi a sărit o înotătoare profesionistă de la bord să o ajute. Noi urmăream de la distanță cum se apropia de ea și în același timp… mă gândesc eu că dacă tot sunt cadru medical, de ce să nu sar și eu să o ajut?! Nu?
Da, însă eu nu eram înotătoare profesionistă! Uitasem acest amănunt important.
Ei bine, ajung lângă ele cât ai spune pește (asta nu a fost greu, pentru că era curent în acea direcție 😁). Acum eram cam la 30 de metri de yaht și descoperim că acel colac aruncat pentru prințesă nu avea nici o parâmă legată de yaht, era nelegat!!!… disperare, priviri între mine și înotătoarea profesionistă! Și zice ea: altă soluție nu avem decat să înot eu până la yaht, să leg parâma, apoi să vin iar la voi, încercați să vă mențineți pe loc! Dar a realizat că asta nu se poate, eram deja departe, deci a început să înoate trăgând de parâma scurtă de 2 metri colacul de care se ținea prințesa. Eu însă, cum să vă zic?! Înotam paralel cu colacul de salvare, după câteva secunde înotam paralel cu prințesa, apoi ….rămăsesem în spatele ei!!! Deci am întrebat-o  frumos într-o engleză clară, ca să nu fie neclarități 🙄: pot să mă țin de piciorul dumneavoastră? A întors frumos capul, a zâmbit și a spus DA, SIGUR!…..ufff….și uite așa am ajuns înapoi la vapor, adusă de înotătoarea noastră, făcând trenulețul după prințesă, ținându-mă bine de glezna ei. 😊

Când am ajuns pe punte copiii ei plângeau și țipau, așa că ne-am speriat că poate vor fi repercursiuni după această întâmplare în care o româncă i-a aruncat un colac nelegat de vapor, iar alta s-a ținut frumușel de piciorul ei ca să ajungă înapoi la scara yahtului….Nu s-a întâmplat însă nimic, incidentul a fost uitat și sperietura noastră a trecut în câteva zile. Am aflat apoi că dacă nu se reușea salvarea ei cu ajutorul nostru, ar fi venit până la urmă un bărbat cu o barcă, lucrurile nu ar fi fost lăsate așa.

Deci uite-așa mi-am aflat eu limitele în ceea ce privește înotul. Uneori este bine să fim mai conștienți de ceea ce suntem sau nu suntem în stare, înainte de-a ne arunca orbește într-o situație, în special pentru a ajuta pe cineva.