Iluminare

Așa cum am promis, continui seria experiențelor pe mare cu relatări despre câteva situații medicale avute si rezolvate pe vapor.

Primul caz :

Într-una din zile vine mecanicul șef la mine, un amic român și-mi spune vezi că am un coleg care de câteva zile schiopătează, l-am întrebat ce are și nu vrea să spună , dar se vede că îl doare. Îl iau la control pe colegu’ și descopăr o înțepătură în coapsă, cam la jumătatea coapsei, de adâncime indefinită și fără semne mari inflamatorii, dar cu puțin puroi la suprafață, deci încep un tratament cu mai multe medicamente, inclusiv antibiotic. Peste două zile cantitatea de puroi se triplează, tratamentul nu are nici un efect, așa că anunț comandantul că deși suntem printre niște insule unde nu există spital, eu am nevoie de un chirurg, deci trebuie să găsim o soluție. Sun în același timp pe profesorul meu din țară, să știu ce aș putea să-i fac în plus și el îmi spune răspicat: dragă , pacientul tău are nevoie urgentă de un chirurg! M-am speriat și mai tare, dar ce să fac? Nu aveam nimic la bord, iar insulele acelea mici din Mediterană din jurul Italiei nu aveau spital, așa că am așteptat încă o zi, comandantul a deviat drumul special și am ajuns la un spital unde chirurgii m-au chemat înăuntru în timpul intervenției ca să-mi arate minunea: o așchie ruginită adâncă în pulpă până pe la os aproape, sigur pierdea piciorul dacă nu ajungeam la timp acolo…dar cum intrase bucățica aceea de rugină atât de adânc acolo? Nu știa nimeni cum se înțepase și când, nici măcar el, important este că a fost salvat la timp, datorită colegului său care mi-a spus…

Concluzie: dacă aveți o problemă cât de mică care vă jenează, nu o neglijați, poate fi de fapt destul de grav și să nu știți,vorbiți despre ea cui trebuie…ca de exemplu medicului. 😊

Cazul numărul 2: O braziliancă de la bord îmi spune că ea face la 5 ani un anticoncepțional injectabil și că dacă nu i se face acum la timp , va avea reacții de anxietate și va face urât deci, rapid trebuie să căutăm contraceptivul minune la un spital în drumul nostru. Vaporul urma să se oprească în Sharm el Sheikh câteva ore, așa că hotărâm să mergem a doua zi și să căutăm un spital împreună. Locul unde a acostat vaporul era într-o zonă cam ciudată, în jur se vedeau doar munții fără vegetație, foarte asemănător cu priveliștea descrisă în Yemen ( în articolul despre Yemen), dar totuși suntem asigurate că un taxi va veni să ne ia de la poarta portului. Am așteptat destul de mult, până apare o mașină pe care nicidecum nu scrie taxi, întrebăm, ne confirmă că e taxi și a fost chemat. Plecăm deci și mergem pe drumuri cu nisip în jur, doar șoseaua cimentată, un deșert cât vezi cu ochii. Eu știam unde trebuie să mergem, aveam o hartă cu locul unde este spitalul și la o intersecție am realizat că a deviat, a luat-o într-o direcție opusă. I-am spus și braziliencei asta. La un moment dat oprește mașina, chipurile nu mai merge ceva. În acel deșert….da…altă mașină apare din spate… din neant… și oprește paralel cu mașina noastră . În acel moment brazilianca mea o zbughește din mașină și fuge pe marginea drumului cât o țin picioarele.

Am uitat să precizez că eram amândouă blonde (mă rog, cu mai multe sau mai puține șuvițe blonde 😃) și că din câte auzisem localnicii erau plăcut impresionați de blonde, ca să zic așa 😉…. ei… și vorbesc ei câteva vorbe, eu strig după ea să se oprească că e în regulă, dar nici eu nu eram așa de sigură ….ei stabilesc că totuși …nu trebuie să ne fure. Ne-or fi măsurat din ochi sau erau prea bine plătiți de cei de la vapor să ne aducă în regulă înapoi, cine știe?!….și ce să vezi? Celălalt pleacă, brazilianca mea urcă iar în mașină, ajungem la un spital, nu are, căutăm alt spital, găsim anticonceptionalul cu pricina și ne întoarcem cu același taxi în siguranță și pe drumul direct de data aceasta. Toată această deviere a drumului și căutările la alt spital au luat o jumătate de oră în plus, poate chiar 45 de minute. Vaporul avea plecarea peste 15 minute! Am ajuns însă la timp și am rasuflat ușurate, după o alergare întinsă de la poarta portului la vapor.
Concluzie: uneori nu poți anticipa o situație periculoasă, însă important este să nu-ți pierzi cumpătul. Poți să ai noroc sau nu, noi de exemplu am avut „noroc”.

Cazul numărul 3: În Maldive fiind un climat tropical, știți că varicela nu se face în copilarie, ci în perioada maturității? În Maldive am prins o perioadă de epidemie. Un filipinez a coborât de pe vapor la o sală de computere în Malé și  peste o perioadă avea deja o veziculă frumoasă foc pe antebraț. A fost băgat în carantină într-o cameră. Știți, eu nu am făcut vărsat de vânt, deci aș fi putut să iau de la el și cu toate acestea am fost singura care îi duceam hrană zilnic… Am întrebat cine a făcut boala, să intre chiar și cu masca pe față, dar să-i ducă de mâncare.😷 Știți că nici un conațional de-al lui nu s-a oferit, deși făcuseră boala? Este uneori trist să vezi cât de mult contează banii, mâncarea bună și o viață bogată pentru unii, mai mult decât hrănirea semenilor, ba din contră reclamau că prin țevile de aer condiționat se vor infecta și ei și să-l scot de acolo ( nu aveam cum să-l urc în avion bolnav de varicelă, deci au trebuit să aștepte).

Concluzie: Când unul din grup se îmbolnăvește, nu proceda primiv prin a-l îndepărta și omorî, ca să-ți fie ție bine, ci implică-te și ajută-l, suntem oameni, nu animale.

Cazul numărul 4:  O stewardesă șefă, chinezoaică care nu prea era iubită de celelalte stewardese pentru că le arăta mereu cu un deget cât praf este pe balustrade, adică de ce nu au șters unde și când trebuia praful?! Ei bine, acel deget a fost prins în tocul unei uși de pe vapor , de a rămas doar prima falangă întreagă, celelalte două se țineau în piele doar. Peisajul de-afară era frumos, cu o mână ținea camera și făcea poze și pe cealaltă o uitase pe tocul unei uși, iar ușile la vapor se închid brusc la urmă, așa că…. am chemat elicopterul si am plecat spre prima insulă cu spital și chirurgi din zonă , cu degetul în gheață, astfel încât să nu treacă prea multe ore de la traumatism. Mi-a plăcut cu elicopterul, nici nu am realizat când ne-am ridicat, asta este diferența față de avion și e o senzație tare plăcută să te uiți în jos și să vezi că de fapt ești deja în aer. 😊 Am ajuns dupa 2h, au făcut treabă bună chirurgii, astfel că după un an și ceva când am reîntâlnit-o, avea degetul la locul lui, dar cum nu mai avea sensibilitatea normală, nu mai putea da cu el pe balustrade…să verifice praful 😊.

Concluzie: oricât de impresionant ar fi peisajul exterior, nu te lăsa prins de el, ai grijă în același timp de tine și de părțile corpului tău. 😉

Au mai fost unele cazuri, în unele am acționat bine și la timp, în altele cine știe, poate nu așa cum ar fi trebuit la timpul potrivit, însă am făcut ce am știut atunci în funcție de experiența de viață și cea medicală din acel moment. Ca de exemplu o stewardesă care m-a speriat pentru că și-a pierdut cunoștința și m-a lăsat astfel câteva secunde perplexă…pentru că nu te aștepți de obicei la astfel de reacții, însă noroc că și-a revenit repede… A făcut un atac de panică, de frică că va fi trimisă acasă din cauza durerilor de spate.

Concluzie: oricât de importanți ar fi banii pentru tine într-un moment al vieții tale, nu neglija sănătatea, ea este mai importantă decât orice și dacă apar semne de boală, lasă întotdeauna banii pe planul secundar, pentru că nu ai primit acest semn din partea corpului tău întâmplător.