În drumul spre Gibraltar am văzut câteva răsărituri și apusuri de o frumusețe rară. Să deschizi ochii de dimineață în timp ce te leagănă marea, să bei cafeaua pe punte privind orizontul și așteptând răsăritul, să privești valurile….este o binecuvântare.
….uneori să nu ai nici un contact cu țărmul, nici internet, nici televizor, nici nimic….uneori să vină furtuna, să auzi valurile cum lovesc cu putere și să vezi cum hubloul rotund se acoperă de apă cu fiecare val care vine. Să fie furtună si să fie valuri mari….să te rogi. Să fii tu și cerul, tu și valurile, tu și marea, tu și Dumnezeu….Și apoi să vină iar răsăritul și marea să fie nemișcată și calmă, de parcă nimic nu s-a întâmplat. Sau…să dureze și 3 zile….în prima să fii ok pentru că tu nu ai rău de mare, în a doua să nu-ți vină să mai mănânci așa mult că parcă începe să-ți vină înapoi, în a-3-a să ai senzație de vomă …. Și în tot acest timp să alergi să-i ajuți pe ceilalți cu injecții sau alte mijloace de diminuare a senzației de vomă (brățări sau plasturi după urechi), așa cum s-a întâmplat o dată în drumul spre Gibraltar. A trecut repede…cam în 4 zile, fără repercursiuni. Dar pentru că am ajuns la capitolul furtuni pe mare, mi-am amintit o altă experiență, când eram în ancoră lângă o insulă și când echipajul era de-a dreptul speriat: „Pot să beau eu tot whisky-ul de la barul pasagerilor, că oricum murim?!”… a fost întrebarea unei stewardese adresată comandantului. Sigur că da, a fost răspunsul acestuia. 😃 Oamenii au reacții diferite în fața morții: o altă stewardesă râdea într-una, alta alerga aplecată de parcă ceva ar fi căzut de sus… etc etc…Adevărul este că una este să te trezești dimineața legănat de val și alta e când te trezești zgâlțâit sau pe jos și nu în pat….iar la masă vine sarea la tine o dată cu tangajul vaporului, fără să te mai întinzi tu după ea 😁. Să vedeți cum e când vine și frigiderul….asta a fost chiar o surpriză pentru că de obicei frigiderul era bine securizat și din greșeală a ajuns în mijlocul sălii de mese….sau când se distruge complet un pian valoros de zeci de mii de euro…sau… sau ….
După așa o experiență, toată lumea era fericită că trăiește ….știți sentimentul? E nemaipomenit să te bucuri că trăiești dupa așa o trăire intensă și vei ține minte toți confrații din aceeași situație cu tine! A doua zi toți sărbătoream viața, toți eram atât de fericiți cum nu mai fusesem demult…
E nemaipomenit să-ți realizezi mortalitatea pentru că abia atunci realizezi profunzimea vieții și la gândul că acest corp fizic va pieri, apare imediat bucuria de a trăi, dar și aspirația către transcenderea planului fizic sau chiar senzația de nemurire și viață eternă.
Iluminare 
Lasă un comentariu