Iluminare

blog de călătorii și de spiritualitate


Când ești anunțat că ți-au murit pacienții – reflecții

Am văzut zilele trecute această poză circulând pe internet :

M-am gândit că cel care a făcut această glumă nu are idee despre ce înseamnă să fii medic sau asistentă, pentru că pur și simplu nu a trăit experiența asta, deci nu are cum să știe cum este.

Azi am aflat că un pacient cunoscut clinicii de recuperare (pentru că avea o amputație de membru inferior și venea de ceva timp) a fost operat între timp pentru probleme digestive și a murit pe masa de operație. Credeți că am sărit în sus de bucurie că am pierdut un client?! Nu. Credeți că directorul clinicii a sărbătorit asta?! Nu.

La fel s-a întâmplat acum câteva luni cu un pacient tânăr care la fel, a murit din alte cauze după ce era bine recuperat după o proteză de umăr.

Toți pacienții discută azi despre el, este ca și cum pacienții formează o familie mare care îl plânge și rememorează momentele frumoase petrecute împreună.

Ceea ce m-a frapat la cele două decese din acest an în această clinică este că ambii erau deja bine recuperați după intervențiile suferite, terminaseră un sejur de 2 luni în clinică, echipa de recuperare făcuse o treabă excelentă. Îți pare rău să știi că după ce l-ai pus bine pe picioare, i-ai tonifiat musculatura… el… moare. În cazul celui tânăr a fost și mai interesant: mama lui era și ea la recuperare și a fost anunțată în timpul spitalizării de moartea fiului care venea zilnic la ea (pentru că el terminase tratamentul cu câteva zile înainte).

Concluziile mele după aceste experiențe : să vorbesc mai mult cu oamenii, să-mi fac timp mai mult să-i ascult în ceea ce privește problemele lor emoționale, psihice, pentru că fizicul este trecător, este ca o carcasă care se repară. Transformările însă în modul de gândire și de simțire trebuie să fie primordiale, recuperarea fizică să fie secundară.

Și am mai citit câteva cărți scrise de S. N. Lazarev:

‘Orice vindecare, orice schimbare a destinului este un proces destul de greu, uneori dureros, fiind întotdeauna asociat cu capacitatea de a face un sacrificiu, cu disponibilitatea unui om de a se schimba, de a deveni moral, de a dobândi credință, de a avea grijă de propriul suflet.
Un om cu sufletul murdar, care nu vrea să aibă grijă de purificarea acestuia, nu se poate vindeca în totalitate, deoarece starea sufletului influențează sănătatea trupului. Boala sufletului este transferată treptat către spirit, destin și corp. Din această cauză, oricât am încerca să ne vindecăm din punct de vedere fizic, dacă sufletul nostru nu se vindecă, atunci nu există perspective de vindecare. Mai mult decât atât, noi ne putem vindeca fizic dar transferăm problema asupra altui organ. În cazul unui așa-zis tratament reușit, noi putem transfera problema chiar în straturile mai profunde ale sufletului, transmițând-o astfel și la proprii urmași. Într-adevăr, ameliorându-ne starea fizică prin mijloace magice, putem să ne îmbunătățim destinul într-o anumită măsură însă, deoarece suntem uniți, copiii și nepoții noștri vor fi nevoiți să plătească pentru acest lucru.’

SN Lazarev

SANATATEA OMULUI

😊



Lasă un comentariu